Situația dramatică pe care o trăim în aceste zile, mi-a amintit de un episod asemănător din viața Sfântului John Henry Newman, pe vremea când era tânăr profesor la Oxford.

Avea 32 de ani, în 1827, însă munca intelectuală intensă i-a șubrezit sănătate și atunci s-a hotărât să facă o pauză de la scris și predat, și să meargă pe continentul european pentru a se recupera. Dar, în loc să se recupereze, a făcut o formă destul de severă de febră. Și-ar fi dorit să se întoarcă în patria sa; fără succes însă, pentru că nu a reușit să găsească un mijloc de transport. Aflat în această situație, a început să experimenteze singurătatea și să se plictisească destul de tare pentru că nu mai putea lucra. Mai mult, această stare l-a dus în pragul descurajării. Însă, pe fondul acestei descurajări, a început să compună un imn foarte frumos și profund, în care îl roagă pe Dumnezeu să-l călăuzească la lumină. El spune în această rugăciune:

Călăuzește-mă, Lumină blândă, în mijlocul întunericului ce mă înconjoară,
Călăuzește-mă, Tu!
Noaptea este plină de întuneric, și eu sunt departe de casă,
Călăuzește-mă, Tu!
Ține-mi picioarele; nu cer să văd
Scena îndepărtată; un pas este suficient pentru mine.

 Nu am mai fost așa, nici nu m-am mai rugat
Ca tu să mă călăuzești;
Mi-a plăcut să aleg eu și să-mi văd (singur) calea; dar acum
Călăuzește-mă, Tu!
Mi-a plăcut ziua plină de veselie, și, în loc de frici,
Mândria mi-a călăuzit voința. Nu-ți aminti de anii trecuți!

Atât de mult m-a binecuvântat puterea Ta, încât sunt sigur ca încă
Mă va călăuzi,
Peste mări și pustiuri, peste stânci și șuvoaie, până când
Noaptea va fi trecut,
Și dimineața (va fi venit) cu acele fețe zâmbitoare de înger,
pe care le-am iubit de mult, și le-am pierdut pentru un timp!

Între timp, de-a lungul cărării înguste,
Tu ai pășit,
Călăuzește-mă, Doamne, călăuzește-mă acasă la credința de copil,
Acasă la Dumnezeul meu.
Să mă odihnesc pe veci, după truda de pe pământ
În lumina calmă a vieții fără de sfârșit.

Învăluit de confuzie și mult stres, Sfântul John Henry Newman s-a rugat ca Dumnezeul Luminii să-l călăuzească din întuneric la lumină, de la confuzie la certitudine, de la stres și boală la sănătate. Domnul i-a ascultat rugăciunea și el s-a întors cu bine în patria sa. Și noi, în acestă situație dramatică cauzată de Coronavirus, suntem chemați să cerem de la Dumnezeul Luminii să ne călăuzească de la întunericul fricii care a pus stăpânire pe lumea noastră, la lumina bucuriei; de la izolare și carantină, la bucuria întâlnirii cu familia, cu vecinul și chiar cu străinul de pe stradă; de la durerea că nu putem fi în biserică pentru Sfânta Liturghie, la bucuria întâlnirii din nou a Domnului în biserică. Asemenea Sfântului John Henry Newman, nu cerem să vedem ziua când această pandemie nu va mai fi, ci în fiecare zi să ne apropiem cu un pas mai mult de această zi. Amin.

Pr. Dr. Eduard Giurgi