Luni, 18 mai 2020,  este centenarul nașterii Sfântului Ioan Paul al II-lea. La orele 18.30 se va cinsti memoria Sfântului Ioan Paul al II-lea cu Sfânta Liturghie care va fi celebrată în incinta Catedralei Sfântul Iosif.

Centenarul aniversării nașterii este amintit în întreaga lume, cu rugăciuni şi meditații (în multe dieceze şi parohii, în limitele impuse de măsurile de pandemia de coronavirus) sau cu reflecții personale, imagini şi alte contribuții pe site-uri online şi social media.

În semn de respect şi prețuire pentru memoria acestui Sfânt Papă, propunem reflecția anexată, şi întrucât este luna mai, este ilustrată devoțiunea deosebită a lui Ioan Paul al II-lea față de Preacurata Fecioară Maria.

Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm şi te mărturisim şi ţie îţi mulțumim pentru Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea şi pentru exemplul său de credință şi de iubire!”.

 Sfinte Ioan Paul II, roagă-te pentru noi !

* * *

“Totus Tuus”: secretul unui Papă care a schimbat istoria lumii
În centenarul naşterii Sfântului Ioan Paul II: 18 mai 1920-2020

 

Cu o sută de ani în urmă, la 18 mai 1920, s-a născut la Wadowice,  Sfântul Ioan Paul II, sau pe numele de familie Karol Josef Wojtyla.

Mijloacele de comunicare care ţin evidenţa aniversărilor mai importante care se celebrează anul acesta amintesc de 500 de ani de la moartea marelui pictor Rafaello Sanzio; 250 de ani de la naşterea marelui compozitor Beethoven; 140 de ani de la naşterea lui Einstein; amintesc până şi de două aniversări „antipatice”, 150 de ani de la moartea lui Lenin şi 140 de la moartea lui Stalin. Pentru lumea catolică, anul 2020 este în mod deosebit anul centenar al naşterii Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, de la a cărui moarte s-au împlinit şi 15 ani la începutul lunii aprilie.

Este un centenar care ne aminteşte de un Om care a schimbat cursul istoriei omenirii şi un Papă a dus Biserica în Mileniul al III-lea, pentru a aminti doar două repere din viaţa marelui „Karol cel Mare”, aşa cum a fost numit în diferite publicaţii. Pentru multele sale acţiuni apostolice şi de păstorie a Bisericii a intrat în istorie, pe bună dreptate, şi ca „papă al recordurilor” de orice gen, pe care biografiile sale le ilustrează din abundenţă.

Pentru noi românii, este şi primul Papă care a vizitat România în perioada 7-9 mai 1999 şi pe care a numit-o „Grădina Maicii Domnului”, deschizând calea călătoriilor în ţările cu populaţie prevalent ortodoxă.

Ioan Paul al II-lea a fost al 264-lea papă al Bisericii Catolice şi episcop al Romei; primul papă, după 455 ani, care nu a fost italian, fiind primul Suveran Pontif care venea din lumea slavă. Pontificatul său a durat 26 de ani, 5 luni şi 17 zile şi a fost al treilea pontificat mai lung din istorie, după cel al papei Pius al IX-lea şi cel al lui Petru Apostolul.

A fost ales papă la 16 octombrie 1978; la 1 mai 2011 a fost proclamat fericit de către succesorul său imediat, Papa-emerit Benedict al XVI-lea, iar la 27 aprilie 2014, împreună cu Papa Ioan al XXIII-lea, a fost proclamat sfânt de către Papa Francisc.

Papa Francisc îl elogiază pe Sfântul Ioan Paul al II-lea într-o prefaţă la o frumoasă carte fotografică apărută recent („Sfântul Ioan Paul al II-lea. 100 de ani”), în care aduce un omagiu Papei de origine poloneză, la care el face referinţă deseori în magisteriul său. „Sfântul Ioan Paul al II-lea – scrie Papa Bergoglio în prefaţa cărţii – a fost un mare martor al credinţei, un mare om al rugăciunii care a trăit complet cufundat în timpul său şi în mod constant în contact cu Dumnezeu, o călăuză sigură pentru Biserică în tipuri de mari schimbări. De atâtea ori, de-a lungul vieţii mele de preot şi de episcop, am privit la el cerând în rugăciunile mele darul de a fi fidel Evangheliei aşa cum ne mărturisea el”.

Care este „secretul” pontificatului lui Ioan Paul al II-lea?

„Totus tuus ego sum” – acest moto păstrează şi explică toată viaţa Sfântului Ioan Paul al II-lea, de om, de preot, de episcop, de Papă: Preasfânta Fecioară Maria! El a înţeles profund că devoţiunea către Maria este calea privilegiată care conduce la Inima lui Dumnezeu. De tânăr, Karol Wojtyla repeta, se ruga şi scria în continuu aceste cuvinte până a le face să fie respiraţia sufletului său…

„Firul marian” a pătruns întreaga viaţă a lui Ioan Paul, făcând-o să strălucească precum aurul, în strălucirea virtuţilor, în curajul vestirii evanghelice, în smerenia slujirii Bisericii.

„Totus tuus” este rugăciunea scurtă şi esenţială care a însufleţit viaţa lui Karol, o viaţă dăruită în întregime Domnului, Bisericii şi tuturor oamenilor, în continuu trăită cu Maria, mama lui Isus şi mama noastră.

Acest „Totus tuus” a devenit ca respiraţia sufletului său, bătaia inimii sale, începând din anul 1940, când a descoperit, la vârsta de 20 de ani, „Tratatul despre adevărata devoţiune către Sfânta Fecioară”, scris de Luigi Maria Grignon de Montfort. Şi aceasta va fi linia directoare a vieţii sale, ca seminarist, preot, episcop şi papă, trăită până la sfârşit, în suferinţele ultimelor luni, când nu putea să mai vorbească şi scria doar: „Totus tuus”!

Totus Tuus!” – „Totul al Tău!”

Două cuvinte simple cu care marele Papă avea să ducă Biserica în mileniul al III-lea, dedicându-şi întreaga viață Preasfintei Fecioare Maria, adresându-i acelui afectuos „totus tuus” ca un fiu mamei sale. Şi aşa a fost, de-a lungul întregii sale vieţi.

„Totus Tuus”, o simplă expresie mariană capabilă să rezume unul dintre cele mai lungi și mai semnificative pontificate din istoria Bisericii. Un moto, un slogan, ridicat la un adevărat imn marian modern şi sintetic, pe care ne place să-l imaginăm capabil să impresioneze milioane de credincioşi răspândiţi în întreaga lume.

Cu aceste două cuvinte simple, Papa Wojtyla ne-a amintit pentru totdeauna că el și-a modelat întreaga existență în funcţie de iubirea faţă de Preacurata.

Maria era centrul stemei Sfântului Ioan Paul al II-lea: o stemă simplă, fundal albastru, o cruce uşor deplasată spre stânga, iar la dreapta, în banda de jos, apare litera „M” de la Maria, iar mai  jos, moto-ul: Totus tuus. Totul indica sensul vieţii lui Ioan Paul al II-lea, un pontificat dăruit Fecioarei Maria. Stema lui Ioan Paul al II-lea „povesteşte” despre un Papă care a făcut din simplicitate şi din devoţiunea către Maria esenţa existenţei sale.

Maria este imaginea acelei credinţe pe care Ioan Paul al II-lea a pus-o întotdeauna în centrul pontificatului său. În fond, este un Papă salvat de Maria.

Prima oară, în timpul războiului, când era muncitor la Solvay, a fost lovit de un camion, pe care nu l-a văzut. Nu era nimeni pe stradă, doar o femeie, care l-a văzut, l-a ajutat, a chemat ajutoare şi apoi a dispărut. Despre acea femeia, Karol Wojtyla nu a ştiut nimic. Dar niciodată nu l-a părăsit convingerea că a fost tocmai Fecioara Maria, cea care l-a salvat.

Spre ea şi-a îndreptat gândul în atacul dramatic din Piața Sf. Petru, în care Papa Wojtyla și-a salvat în mod miraculos viața prin „mijlocirea Maicii Domnului care a deviat traiectoria glonțului”, aşa cum a recunoscut în repetate rânduri însuși Ioan Paul al II-lea.

La întrebarea atentatorului, pe care Papa l-a vizitat în închisoare, „cum de nu te-am ucis?!”, Sfântul Părinte a răspuns: „O mâna a tras, dar alta a deviat gloanţele”- mâna Sfintei Fecioare de la Fatima (era sărbătoarea ei, 13 mai 1981!).

Imediat după prima externare din Spitalul Gemelli, Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea a cerut să fie aşezată o imagine a Sfintei Fecioare, bine vizibilă, în Piaţa „Sfântul Petru”, confecţionată  după o veche frescă de mozaic din bazilica constantiniană, cunoscută sub numele de „Mater Ecclesiae”, având în partea inferioară stema şi moto-ul Papei Ioan Paul al II-lea – „Totus tuus”  – şi a fost binecuvântată de către Papa Ioan Paul al II-lea la 8 decembrie 1981, în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri, în semn de mulţumire şi recunoştinţă pentru că i-a salvat viaţă. Şi aşa a fost,  de-a lungul întregii sale vieţi: „Tuus totus ego sum, et omnia mea tua sunt” (“Eu sunt cu totul al tău, şi toate ale mele sunt ale tale”).

Stema lui Ioan Paul al II-lea ilustrează nu numai cifra unui pontificat, dar şi sensul unei vieţi. Parcurgând paginile testamentului său, totul este marcat de „Totus tuus”. Paginile sunt ciclic semnate în grupuri de câte patru: pe prima pagină: „Totus Tuus ego sum” (eu sunt cu totul al tău); pe a doua: „et omnia mea Tua sunt” (şi toate ale mele sunt ale tale). Pe a treia: „accipio Te in mea omnia” (te primesc în viaţa mea). Şi pe a patra pagină: „Praebe mihi cor Tuum, Maria” (dărueşte-mi inima ta, Marie!).

Nu era o simplă formulă de devoţiune, dar era toată credinţa papei adânc înrădăcinată în misteriul Preasfintei Treimi. Datorită acestei convingeri teologice puternice i-a urmat şi o eficacitate apostolică extraordinară. Sfântul Ioan Paul al II-lea era un om de gândire, dar şi de acţiune. Acest „Totus Tuus” al Papei Wojtyla, mereu pe buzele sale, sigilează oferirea întregii omeniri. Maria este cale privilegiată spre Cristos, al cărui fiică şi mamă a fost.

Mama lui Isus, Mama tuturor, de la nunta din Cana până la încredinţarea făcută Apostolului Ioan, până la picioarele Crucii!

 

Ce ne-ar fi spus astăzi Sfântul Ioan Paul al II-lea? Ce mesaj ar fi adresat lumii întregi în acest moment atât de dificil pentru noi toți, în luna mai 2020,  care suntem constrânși să luptăm împotriva pandemiei de coronavirus ?

În această perioadă grea pentru omenire din cauza pandemiei de coronavirus, în multe părți din lume s-a făcut încredințarea diecezelor, orașelor, satelor şi a Bisericii întregi Fecioarei Maria, cu tot ceea ce este omenesc şi care ne privește, ca Biserică şi creștini. Poate fiecare dintre noi ne-am simțit sau ar trebui să ne simțim cuprinși în această frumoasă invocație însușită de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea: „Tutus Tuus, Maria!”

Este una dintre moștenirile Sfântului Papă, poate cea mai semnificativă: a aduna şi a oferi lui Dumnezeu, în rugăciune şi acțiune, bucuriile şi speranțele, tristețile şi neliniștile lumii, aspirațiile pentru pace, siguranță, eliberare de relele care se năpustesc asupra sufletului şi trupului.

Mozaicul „Mater Ecclesiae” așezat în Piața Sf. Petru, care reproduce şi cuvintele moto-ului de pe stema Sfântului Papă, ne amintesc şi de îndemnul dat de el în ziua în care l-a binecuvântat, exprimând dorința „ca toți cei care vor veni în această piață să-şi ridice spre Ea privirea, pentru a-i adresa, cu sentiment de filială încredere, salutul propriu şi propria rugăciune”: Totus Tuus sumus, Maria!

Suntem în luna mai, lună închinată cinstirii Maicii Preacurate şi nu puteam să nu privim la un exemplu atât de minunat de cinstire a Mariei, care a făcut din viața Sfântului Ioan Paul al II-lea o viață de iubire dăruită în totalitate lui Dumnezeu şi Bisericii prin Maria.

Și aşa cum milioane şi milioane de credincioşi din întreaga lume sunt recunoscători Preacuratei Fecioare Maria în luna mai, în special în cele peste 400 de sanctuare mariane răspândite pe cele 5 continente, oferindu-i rugăciuni speciale, recitând rozariul, făcând novene, vegheri, oferindu-i bucuriile şi tristeţile, aşteptările şi dezamăgirile, speranţele şi înfrângerile, pe  care orice persoană le trăieşte în pelerinajul său zilnic, devine şi pentru noi o invitaţie. Dar şi un omagiu pe care îl putem aduce marelui Sfânt care a fost contemporan cu noi.

Într-o lume care se emoţionează cu uşurinţă, dar care uită repede, este cât se poate de necesar să învăţăm lecţia de viaţă şi de credinţă a Papei Wojtyla. Răspunsul cel mai frumos, la unda elocventă de iubire pe care el a produs-o în istorie, este o angajare reînnoită a vieţii noastre de credinţă. Dacă şi noi ne lăsăm cuceriţi de Cristos, dacă şi noi, ca acel “episcop venit de departe în 1978”, fiecare dintre noi, oricât de greşitori am fi, vom putea spune “Totus Tuus” Preacuratei, atunci suntem pe drumul cel bun şi exemplul, sacrificiul eroic, slujirea neobosită a Bisericii şi a lumii din partea lui Ioan Paul al II-lea nu vor fi fost zădarnice.

Totus Tuus ego sum et omnia mea tua sunt. […] Accipio Te in mea omnia, praebe mihi cor tuum, Maria” („Sunt cu totul al Tău şi tot ceea ce este al meu este al tău. (…) Te primesc cu totul în mine, dăruieşte-mi inima ta, Marie!”)

† Aurel Percă
Arhiepiscop Mitropolit