În dar ați primit, în dar să dați…”(Mt 10,8)

În fiecare an, Lourdes este destinația a milioane de persoane, oameni credincioși, bolnavi care, mergând la sanctuarul din Pirinei, cer ajutorul și ocrotirea Sfintei Fecioare Maria.

Grota din mijlocul Pirineilor francezi evocă aparițiile mariane, recunoscute oficial de Biserică, care au avut loc în anul 1858, protagonistă fiind o tânără de 14 ani: Bernadeta Soubirous.

Totul a început pe 11 februarie 1858, într-o zi de joi, când Bernadeta a mers la râul Gave pentru a aduna lemne de foc. Atunci a avut loc prima apariție. Sfânta Fecioară s-a prezentat ca fiind Neprihănita Zămislire – cuvinte, cu siguranță, greu de înțeles pentru copila Bernadeta -, confirmând dogma promulgată cu patru ani în urmă, la 8 decembrie 1854, de către Papa Pius al IX-lea. Referitor la acest lucru, spunea Cardinalul Siri (1906-1989): „Cerul nu s-a manifestat niciodată pentru a confirma cele spuse de marii oameni, dar s-a manifestat pentru a confirma cele definite de Papa”.

La a opta apariție, din 24 februarie, Neprihănita Zămislire îi vorbește Bernadetei despre penitență: „Roagă-te lui Dumnezeu pentru păcătoși”, cerând astfel gesturi concrete de pocăință. Această chemare la pocăință, de la Lourdes, nu are loc înaintea mesajului de iubire al lui Dumnezeu: nu spune „convertiți-vă și vă voi iubi”, ci „vă iubesc, convertiți-vă”.

Într-un film despre aparițiile de la Lourdes, din 1943, la întrebarea unui medic „Cine este păcătos?”, Bernadeta răspunde: „Păcătos este cel care iubește păcatul… iubește păcatul cel care afirmă că păcatul nu e păcat, într-atât încât consideră că nu are nevoie de milostivirea lui Dumnezeu”.

Este semnificativ, apoi, faptul că Sfânta Fecioară Maria, în momentul primei apariții, face semnul Sfintei Cruci, fără să rostească vreun cuvânt. Gestul este mai mult decât un semn: e o inițiere în misterele credinței, pe care Bernadeta o primește de la Sfânta Fecioară. Semnul crucii, am putea spune că este sinteza credinței noastre pentru că ne vorbește despre iubirea lui Dumnezeu, ne spune că în lume există o iubire mai puternică  decât slăbiciunile și păcatele noastre. Puterea iubirii este mai mare decât puterea răului care ne amenință.

Acesta este misterul iubirii universale a lui Dumnezeu pentru noi oamenii pe care Sfânta Fecioară ni l-a descoperit la Lourdes, unde și astăzi se manifestă această iubire în viața celor împovărați sufletește sau încercați de suferință. La Lourdes omul găsește alinare pentru trup și pentru suflet.

Comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, din 11 februarie, a devenit și Ziua Mondială a Bolnavului. Scria Sfântul Ioan Paul al II-lea la 13 mai 1992, în Scrisoarea prin care instituia această Zi: „Lourdes, sanctuar marian printre cele mai iubite de poporul creștin, este loc şi simbol de speranţă şi de har, ca semn al acceptării şi a oferirii suferinţei mântuitoare. (…) Ziua Mondială a Bolnavului să fie un moment forte de rugăciune și un apel adresat tuturor de a recunoaşte pe chipul aproapelui bolnav Chipul Sfânt al lui Cristos care suferind, murind şi înviind, a salvat omenirea”.

În Mesajul său pentru Ziua Mondială a Bolnavului, care în acest an se va celebra în mod solemn la Calcutta, în India, pe 11 februarie, Papa Francisc amintește „soluția” pentru a învinge „cultura rebutului și a indiferenței”: este darul care, înainte de toate, înseamnă recunoaștere reciprocă. „În dar ați primit, în dar să dați…” (Mt 10,8) este tema Mesajului din acest an, iar Sfântul Părinte arată că în dar este oglindită iubirea lui Dumnezeu care atinge punctul culminant în misterul întrupării Fiului lui Dumnezeu. Pentru a promova gesturile de dăruire și de dar este indispensabilă depășirea „culturii profitului”. Gesturile de gratuitate a darului – spune Papa Francisc – sunt „calea cea mai credibilă de evanghelizare”. Îngrijirea bolnavilor are nevoie nu numai de profesionalism, ci și de tandrețe, de gesturi de dăruire, de mângâiere.

Dăruirea de sine prin caritate ne trimite cu gândul la modelele de viață și de credință, la exemple precum Sfânta Tereza de Calcutta, pe care Papa Francisc o evocă în Mesajul său, citând din predica de la canonizarea fondatoarei Misionarelor Carității: „De-a lungul întregii sale vieți, Maica Tereza a fost o generoasă împărțitoare a milostivirii divine… S-a aplecat asupra persoanelor vlăguite, lăsate să moară la margine de drum, recunoscând demnitatea pe care le-a dat-o Dumnezeu”.

Exemplul Maicii Tereza „ne ajută să înțelegem că unicul criteriu de acțiune trebuie să fie cel al iubirii gratuite față de toți, fără deosebire de limbă, cultură, etnie și religie”. Maica Tereza, subliniază Papa, „continuă să ne călăuzească în a deschide orizonturi de bucurie și de speranță pentru omenirea care are nevoie de înțelegere și tandrețe, mai ales față de cei care suferă”.

„În dar ați primit, în dar să dați”: această expresie din Evanghelia după Matei face parte din îndemnurile adresate de Isus ucenicilor săi, cuvântul-cheie fiind „gratuitate”. Este un îndemn valabil și pentru noi, pentru a trăi în spiritul mesajului Papei Francisc sărbătoarea Aparițiilor Sfintei Fecioare Maria la Lourdes și Ziua Mondială a Bolnavului din acest an.

PS Cornel Damian
Episcop auxiliar de București

———————–
Text apărut în revista „Actualitatea creștină”, nr. 2/2019, p. 3-4.

Show Buttons
Hide Buttons