Basorelief din Biserica „Sf. Anton de Padova”, Câmpina (Prahova)

Sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Mamă a Bisericii, din voința Papei Francisc, începând din acest an va fi celebrată în întreaga Biserică Catolică. „Suveranul Pontif Francisc – citim în Decretul publicat de Congregația pentru Cultul divin și disciplina sacramentelor, din 11 februarie a.c. – luând în considerație cu atenție cât de mult ar putea favoriza, promovarea acestei devoțiuni, creșterea în Păstori, persoane consacrate și credincioși a simțului matern al Bisericii, și ținând cont și de pietatea mariană, a hotărât ca sărbătoarea Fericitei Fecioare Maria, Mamă a Bisericii, să fie înscrisă în Calendarul Roman în ziua de luni, după Sărbătoarea Rusaliilor și celebrată în fiecare an.

Acest titlu atribuit Sfintei Fecioare nu este o noutate în Biserică. Sfântul Papă Ioan al XXIII-lea, în timpul pontificatului său, o invoca deja pe Sfânta Fecioară Maria cu acest titlu, iar mai apoi, Papa Paul al VI-lea, în discursul său – rămas celebru – din 21 noiembrie 1964, cu ocazia încheierii celei de a treia sesiuni a Conciliului Vatican II a spus: „Noi o proclamăm pe Preasfânta Maria Mamă a Bisericii, adică a întregului Popor al lui Dumnezeu […] și vrem ca de acum înainte Sfânta Fecioară să fie cinstită și invocată cu acest titlu de către întregul popor creștin”.

Atribuindu-i acest titlu Sfintei Fecioare, Papa Paul al VI-lea a vrut să scoată în evidență legătura filială care îi unește pe ucenicii lui Cristos de Sfânta Fecioară Maria, legătură despre care dă mărturie Sfântul Ioan, în Evanghelia sa: „Aşadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: «Femeie, iată-l pe fiul tău!». Apoi, i-a spus discipolului: «Iat-o pe mama ta!». Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el” (In 19,26-27). Adresându-i-se Mamei sale cu aceste cuvinte – „Femeie, iată-l pe fiul tău!” -, Cristos Răstignit îi proclamă maternitatea nu numai în raport cu apostolul Ioan, dar și cu toți ucenicii săi. Același evanghelist, afirmând că Isus trebuia să moară „pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiți ai lui Dumnezeu” (In 11,52), indică în nașterea Bisericii rodul jertfei mântuitoare la care Maria a fost asociată în mod matern.

Sfântul Augustin spune că Sfânta Fecioară Maria este într-adevăr Mamă a tuturor ucenicilor lui Cristos pentru că a cooperat cu iubire la nașterea spirituală a fiilor Bisericii (cf. De Santa Virginitate, 6). Augustin o prezintă pe Maria ca fiind unica femeie „mamă și fecioară atât în spirit cât și în trup” și ca atare este model desăvârșit al Bisericii și mamă a aceleiași Biserici. Pentru Sfântul Augustin, Sfânta Fecioară Maria este Mamă a Bisericii nu în virtutea unei superiorități înțelese ca și cum ea ar fi în afara Bisericii sau deasupra acesteia, ci datorită unei superiorități în iubire şi, de aceea, ea naşte fii pentru Biserică mai mult decât orice membru al Bisericii, este mamă mai mult decât orice al membru al Bisericii. Iar această excelenţă în caritate a Mariei face din ea modelul maternităţii Bisericii faţă de creştini (cf. „Maria Madre della Chiesa in S. Agostino”, de Di Luigi Manca, în „Verso l’Avvenire, 24 (2013), nr. 1/2013, pag. 25-27).

Catehismul Bisericii Catolice a preluat acest gând al Sfântului Augustin atunci când, vorbind despre Maria, Maica lui Cristos, Maica Bisericii, afirmă: „Credem că Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, noua Evă, Maica Bisericii, își continuă în cer rolul de mamă față de mădularele lui Cristos” (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 975).

Pornind de la Sfânta Scriptură, Părinții Bisericii au recunoscut maternitatea Sfintei Fecioare Maria în ce privește lucrarea lui Cristos și, deci, a Bisericii. Astfel, Sfântul Irineu spune că „Maria a devenit cauză de mântuire pentru întregul neam omenesc” (Patrologia latina, 16, 1198), iar Sfântul Anselm se adresează Preacuratei cu aceste cuvinte: „Tu ești mama răscumpărării și a celor răscumpărați, mama împăcării și a celor împăcați, mama mântuirii și a celor mântuiți” (idem, 158, 957).

Titlul de Mamă a Bisericii reflectă astfel profunda convingere a creștinilor care văd în Maria nu numai pe Mama lui Cristos, ci și a celor ce cred în El. Maria, care este recunoscută ca mamă a mântuirii, a vieții și a harului, a celor răscumpărați, este, pe bună dreptate, proclamată Mamă a Bisericii. Celebrând sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii, suntem invitați să creștem în credință, speranță și iubire, după exemplul Mamei lui Isus. De altfel, Biserica trăiește din credință, recunoscând în „aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul” (Lc 1, 45) un model și o perfectă expresie a propriei sale credințe.

Sfânta Fecioară devine pentru Biserică și pentru ucenici și model de speranță. Ascultând mesajul Arhanghelului Gabriel, Maria orientează speranța ei spre acea împărăție fără sfârșit pe care Isus a venit să o instaureze în această lume. Și nu în ultimul rând, Biserica recunoaște în Maria modelul ei de caritate. Privind la prima comunitate creștină, adunată în Cenacol, așteptând darul Duhului Sfânt, observăm și prezența Fecioarei Maria. „Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui” (Fap 1,14). Sfânta Fecioară este prezentă aici, în prima comunitate creștină, ca element de unitate în caritate și astfel, în orice timp, în interiorul Bisericii poate fi păstrată armonia și iubirea fraternă.

Și în Biserica de astăzi, ca și în comunitatea care aștepta Rusaliile, rugăciunea împreună cu Sfânta Fecioară Maria motivează pe mulți creștini în apostolatul lor și în serviciul adus aproapelui. Încurajați de prezența Mariei, credincioșii s-au dedicat și se dedică celor săraci, celor aflați în suferință, celor marginalizați, fiind pentru ei semn al ocrotirii materne a Fecioarei, icoană vie a milostivirii Tatălui.

Astfel, Biserica devine mamă după modelul Mariei. În acest sens, Conciliul Vatican II afirmă: „Contemplând sfințenia tainică a Mariei și imitându-i iubirea, Biserica […] păzește neatinsă și curată credința față de Mirele ei și, imitând-o pe Maica Domnului său, prin puterea Duhului Sfânt, păstrează în mod feciorelnic credința neatinsă, speranța tare, iubirea sinceră” (Lumen Gentium, 64).

Să ne rugăm pentru Biserică, invocându-l pe Dumnezeu cu „Rugăciunea zilei” din sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii: „Dumnezeule, Părinte al îndurărilor, Fiul tău Unul-născut, răstignit pe cruce, ne-a dat-o pe Sfânta Fecioară Maria, Mama sa, și nouă ca mamă; fă, te rugăm, ca, ajutați de dragostea ei, Biserica ta, din zi în zi mai rodnică, să se bucure de sfințenia fiilor ei și să adune în sânul său toate familiile popoarelor”.

PS Cornel Damian
Episcop auxiliar de București


Editorial – Actualitatea creştină, nr. 5/2018, Anul XXIX, p. 3-4.

Show Buttons
Hide Buttons