Capela romano-catolică din Predeal-Cioplea a sărbătorit hramul miercuri, 18 iulie a.c. – ziua comemorării liturgice a „Sfintei Fecioare Maria a Libertății” – cu o Sfântă Liturghie solemnă prezidată de Pr. Fabian Iacob OFMConv, alături de care au concelebrat 11 preoți: Pr. Alois Arcana – parohul comunității din Predeal, Pr. Marius Taloș SJ – care a ținut cuvântul de învățătură, Pr. Francisc Ungureanu – postulatorul cauzei de Canonizare a Fericitului Vladimir Ghika, Pr. Mihai Baciu (Timişul de Sus), Pr. Petru Cojocaru (Sinaia), Pr. Claudiu Cojan (Câmpina), Pr. Francisc Şerban (Pucioasa, DB), Pr. Anton Ghiuzan (Câmpina), Pr. Ioan Solomon (Târgovişte) şi preoţii franciscani Iulian Misariu şi Şerban Manole (Pârâul Rece).

Micuţa capelă, construită între 1948-1949, a fost neîncăpătoare, la celebrare participând credincioși din Predeal, din Brașov, Timiș și din comunitățile de pe Valea Prahovei, dar și persoane venite special de la București. De asemenea, la sărbătoarea acestui lăcaș de cult destinat inițial tinerei comunități de surori pe care Mons. Ghika și Dr. Eugenia Mihalovici doreau să o înființeze – o congregație românească, dedicată îngrijirii celor suferinzi – au participat călugări și călugărițe din opt congregații și comunități religioase: Ordinul Iezuit, Congregatio Jesu, Franciscanele Misionare din Assisi, Ordinul Fraților Minori Conventuali, Congregația Inimii Neprihănite, Comunitatea Surorilor Apostolice ale Sfântului Ioan, Misionarele Carității și Pro Deo.

„Acest hram – Sfânta Fecioară Maria Maica libertății – este un unicat în România, dar este și o profeție, ca atâtea altele pe care le-am primit în moștenire de la Fericitul Vladimir [Ghika]”, a spus Pr. Marius Taloș la predică, adăugând că este vorba de „o profeție a unei libertăți după care încă tânjim” – cea a libertății fiilor lui Dumnezeu, eliberați de lanțul păcatului și al morții. „Este o libertate care ne stă încă în față, pe care nu am dobândit-o până la sfârșit”, a mai spus părintele, invitându-i pe cei prezenți să aprofundeze semnificația acestei profeții.

Reflectând asupra „libertății”, Pr. Marius a indicat trei aspecte importante: 1. libertatea nu este orfană – „ori are părinți, ori nu există”, a spus el, subliniind că libertatea creștinilor are nevoie de părinți, căci „cine nu o are pe Maria de mamă, nu-l poate avea nici pe Dumnezeu ca Tată”; 2. libertatea adevărată are un nume: Cristos – „mai bine zis Cristos cel înviat”, a adăugat predicatorul, arătând că libertatea de încătușarea morții și a păcatului ne-o aduce Fiul Mariei, cea care „rezistând la picioarele crucii, ne arată și nouă, astăzi, asemenea urmașilor săi, că cine nu duce războiul nevăzut, va cădea la prima adiere de vânt a prigoanei, a persecuției: și ieri, și astăzi, și mâine”; 3. libertatea nu se învață de la o zi la alta – căci ea este un drum, și „așa cum Poporul evreu a avut nevoie de 40 de ani ca să scoată Egiptul din ei, după ce au ieșit într-o singură noapte din Egiptul exterior, așa și noi avem nevoie de o viață întreagă în urma Mariei, să învățăm ce înseamnă eliberarea”.

„Să ne ajute bunul Dumnezeu – a spus Pr. Marius Taloș în încheiere – să ne bucurăm de această libertate de a spune da voinței Celui care este Mirele vieților noastre: un da din tot sufletul, din tot cugetul și din toată inima noastră. Pentru că așa cum spune Mântuitorul în Scrisoarea a doua către Corinteni: în El nu există și nu și da, ci numai da (2Cor 1,19). Cristos este da-ul nostru, Cristos este libertatea noastră, și noi suntem liberi în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”.

Capela romano-catolică de la Predeal – Cioplea a fost construită din lemn pe terenul dr. Eugenia Mihalovici (1916 – 1998), în arcul de timp dintre sfârșitul anului 1948 și vara lui 1949, şi a fost sfințită la 22 august 1949 de Episcopul Gerald Patrick O’Hara, pe atunci regent al Nunțiaturii Apostolice în România. Monseniorul Vladimir Ghika a avut ideea construirii capelei şi s-a şi ocupat de realizarea ei, motiv pentru care este considerat ctitorul capelei. Conform relatărilor Eugeniei Mihalovici, capela a fost destinată comunităţii de surori pe care monseniorul o înfiinţase împreună cu ea la Predeal și care locuiau în vila alăturată. După confiscare vilei, în 1950, și evacuarea tinerelor surori, Pr. Menges a rămas la capela de la Predeal (locuind în sacristie), de unde a condus Biserica din România în 1951-1952, în noiembrie 1952 fiind arestat. La capelă au slujit apoi Pr. Victor Iacobec şi preoţii de la Sinaia, care veneau la capelă de două ori pe săptămână pentru a celebra Sfânta Liturghie marţea şi duminica. Din 2010, parohul  comunităţii este Pr. Alois Arcana.

Conform mărturiei Eugeniei Mihalovici, Mons. Ghika a fost cel care a ales să dedice capela Sfintei Fecioare Maria, cu hramul  Notre-Dame de la Liberté (Sfânta Maică a Libertăţii), cu referire evidentă la lipsa de libertate religioasă în care se afla Biserica Catolică din România în acea perioadă. Deşi proprietatea dr. Mihalovici a fost confiscată de autorităţi, capela nu a avut de suferit şi a rămas mereu deschisă pentru cult. De-a lungul anilor, capela a ajuns să poarte numele „Adormirea Maicii Domnului”, probabil pentru că s-a transmis prin viu grai faptul că locaşul de cult a fost dedicat Sfintei Fecioare Maria şi că celebrarea consacrării a avut loc în luna august. Întrucât biserica nou-construită în Predeal a preluat hramul capelei – „Adormirea Maicii Domnului” -, în 2015 ÎPS Ioan Robu a dat un decret prin care capela a revenit la hramul iniţial „Sfânta Maică a Libertății”, celebrat în fiecare an în ziua de 18 iulie.

Show Buttons
Hide Buttons