În discursul adresat Curiei Romane, pe 21 decembrie 2012, Papa Benedict al XVI-lea, pornind de la un studiu al Marelui Rabin al Franței, Gilles Bernheim, vorbește despre atacul la care este supusă astăzi familia autentică. Redăm mai jos acest fragment.

Foto: saltandlighttv

 

Marele Rabin al Franței, Gilles Bernheim, într-un studiu foarte bine documentat și profund impresionant, a arătat că atacul, la care suntem expuși astăzi, la adresa formei autentice a familiei, constituită din tată, mamă și copil, atinge o dimensiune și mai profundă. Dacă până acum văzusem ca pricină a crizei familiei o înțelegere greșită a esenței libertății umane, acum devine clar că aici este în joc viziunea despre ființa însăși, a ceea ce în realitate înseamnă ființe umane. El citează afirmația, devenită faimoasă, a lui Simone de Beauvoir: „Femeie nu se naște, se devine” („On ne naît pas femme, on le devient”). În aceste cuvinte este oferit fundamentul a ceea ce astăzi, sub termenul „gender”, este prezentat ca o nouă filosofie a sexualității. Sexul, conform acestei filosofii, nu mai este dat în mod originar de natura pe care  omul trebuie să o accepte și să o umple în mod personal de sens, ci un rol social asupra căruia se decide în mod autonom, în timp ce până acum societatea era cea care decidea. Falsitatea profundă a acestei teorii și a revoluției antropologice care zace în ea este evidentă. Omul contestă că are o natură umană preconstituită de corporeitatea sa, care caracterizează ființa umană. Neagă propria natură și decide că ea nu îi este dată ca fapt preconstituit, ci că el însuși e cel care o creează. Conform relatării biblice, ține de esența creaturii umane faptul că este o ființă creată de Dumnezeu ca bărbat și femeie. Această dualitate este esențială pentru ființa umană, așa cum a stabilit-o Dumnezeu. Tocmai această dualitate ca ceva preconstituit este contestată. Nu mai este valabil ceea ce se citește în relatarea creației: „Bărbat și femeie i-a creat” (Gen 1,27). Nu, acum contează că nu el i-a creat bărbat și femeie, ci până acum societatea a fost cea care a determinat acest lucru, iar acum suntem noi înșine cei care decidem în acest sens. Bărbat și femeie ca realitate a creației, ca natură a persoanei umane nu mai există. Omul contestă propria natură. El este de-acum numai spirit și voință. Manipularea naturii, pe care astăzi o deplorăm în ce privește mediul înconjurător, devine aici alegerea de fond a omului față de sine însuși. Există de-acum numai omul în abstract, care apoi alege pentru sine în mod autonom ceva precum natura sa. Bărbatul și femeia sunt contestați în starea lor creată de forme ale persoanei umane care se integrează reciproc. Dacă, însă, nu există dualitatea de bărbat și femeie stabilită de creație, atunci nu mai există nici familia ca realitate prestabilită a creației. Dar în acest caz şi copilul a pierdut locul pe care până atunci l-a deținut şi demnitatea particulară care îi este specifică. Bernheim arată cum familia, din subiect juridic de sine stătător, devine acum în mod evident un obiect, asupra căruia se revendică dreptul şi care, ca obiect al unui drept, se poate obţine. Acolo unde libertatea de a face devine libertatea de a se face singur, se ajunge în mod evident la negarea Creatorului însuşi şi cu aceasta, în cele din urmă, şi omul, care este creatură a lui Dumnezeu, imagine a lui Dumnezeu este umilit în esenţa fiinţei sale. În lupta pentru familie este în joc omul însuşi. Şi devine evident că acolo unde Dumnezeu este negat, se dizolvă şi demnitatea omului. Cine îl apără pe Dumnezeu, îl apără pe om.

Papa Benedict al XVI-lea

 

———————————-

Traducere în limba română de Cristina Grigore.

Show Buttons
Hide Buttons