10660323_10203712390720573_8630307547024637345_nMozaicurile bisericii carmelitane de la Ciofliceni – Snagov au fost realizate în mare parte pe parcursul unei săptămâni, la începutul lunii mai 2015, de către Pr. Marko Rupnik și o echipă de 24 de artiști, provenind din 10 națiuni, de confesiune romano-catolici, greco-catolici și ortodocși. Cei zece artişti care alcătuiesc echipa de bază, precum şi studenţii-ucenici ai maestrului Rupnik, împletesc rugăciunea cu munca: „Suntem ca mozaicurile de pe pereții acestei biserici, care devin un fel de autoportret. Și e fundamental ca noi, echipa, să trăim ca o comunitate; ca un artist să nu vadă în celălalt doar un coleg, un alt artist, un rival, ci un prieten. Pentru că dacă noi, în timp ce lucrăm, rămânem în dragostea lui Dumnezeu, atunci lucrarea noastră va fi locuită de Dumnezeu, pentru că unde e iubire acolo e Dumnezeu”, a explicat Pr. Marko Rupnik.

„Avem reguli precise de lucru cu materialele – arată Pr. Rupnik –, așa încât să arătăm că materialele sunt în mișcare, nu sunt statice. Iar când materialul este eliberat de dorința omului de a poseda, când este luat în mâini cu iubire, începe să strălucească. De aceea folosim o anumită tehnică pentru a face să alunece materialul, să curgă, pentru a-l face să strălucească. Pentru chipuri, de exemplu, mozaicul este foarte închis, aşa încât aproape că nu se distinge piatra pe chip. Asta deoarece chipul exprimă persoana, iar persoana se exprimă prin iubire. Când îţi aminteşti de o persoană care ţi-a făcut bine, nu îţi aminteşti de trăsăturile sale, ci de expresia de iubire. De aceea în chipuri materialul aproape că e absorbit de expresie. Pe haine se distinge piatra, dar pe chipuri nu”.

Îmbinând în culori şi texturi variate mii de bucățele din diverse tipuri de marmură – albă, roșie sau neagră -, granit, teracotă, pietre de râu ori foițe de aur, Marko Rupnik, teolog și artist, a realizat în biserica carmelitană de la Ciofliceni – Snagov o adevărată operă de artă.

Piesa centrală este altarul, pentru că altarul este Cristos. În biserica de la Ciofliceni altarul este pătrat, deoarece hrăneşte toate cele patru zări ale omenirii cu aceeaşi măsură dreaptă a lui Dumnezeu: se nutresc din jertfa lui Dumnezeu, care este iubirea lui Dumnezeu prin Fiul său. În partea frontală a altarului se află mielul, așezat pe tron, triumfător, dar rănit, deci sacrificat; de cealaltă parte este șarpele înălțat de Moise în pustiu; pe laterale sunt doi peşti şi respectiv coşul cu cinci pâini, scenă evanghelică a înmulţirii pâinii şi peştilor, care prefigurează ospăţul euharistic.

mozaic2web mozaic1web

mozaic 3_webmozaic4_web

Pe peretele altarului stă în centru încoronarea Fecioarei Maria în cer, de către Fiul ei, Isus. De o parte şi de cealaltă a scenei centrale sunt două grupuri de sfinţi şi fericiţi, unii dintre ei aparţinând spiritualităţii carmelitane, alţii legaţi de viaţa religioasă a Bisericii din România. Astfel, în partea stângă sunt: Sf. Elena Împărăteasă, Sf. Edith Stein, Sf. Papă Ioan Paul al II-lea (cu macheta complexului mănăstiresc), Sf. Tereza a Pruncului Isus, Sf. Ioan Casian. Pe partea dreaptă sunt: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Ioan al Crucii, Sf. Tereza de Aquila, Fer. Vladimir Ghika. Prin grupurile de sfinţi, artistul a subliniat încă o dată caracterul de comuniune al Bisericii.

Îndreptându-ne spre ieşirea din biserică, de o parte şi de alta a uşii centrale se află două scene ale carităţii, dar care rămân totodată în registrul teologiei sponsale: spălarea picioarelor (în partea dreaptă), unde Cristos spală picioarele Biserici, devine slujitor; gestul de iubire al femeii care îi unge capul lui Isus (în partea stângă), în care îl recunoaşte în El pe adevăratul profet, adevăratul rege, adevăratul preot.

În pridvorul bisericii – acum neterminat –, artistul Marko Rupnik va realiza, peste doi ani, alte mozaicuri cu scene din Grădina Paradisului.

Show Buttons
Hide Buttons