L’Osservatore Romano, 29 mai 2019

«Bine aţi venit, Sfinte Părinte, pe pământul nostru românesc, pământ de har şi de păcat, pământ de milostivire, de căderi, pământ ca oricare altul, dar pentru noi pământ sfânt». Cu aceste cuvinte, venite din inimă, l-am primit în 1999 pe Ioan Paul al II-lea la București. La 20 de ani de la acea vizită istorică, i-aș spune aceleași cuvinte Papei Francisc, care sosește în România pe 31 mai. Catolicii din București și din întreaga țară — laici, preoți și persoane consacrate — și toate persoanele de bunăvoință îl primesc cu mare bucurie și iubire pe succesorul lui Petru, care vine ca pelerin al iubirii părintești și mărturisitor al milostivirii lui Dumnezeu.

Vizita Papei în România este un dar pentru noi toți, şi mai ales pentru comunitatea catolică, atât de mică faţă de majoritatea ortodoxă a populaţiei, o comunitate variată în rituri şi etnii, răspândită nu numai pe întregul teritoriu al ţării, dar şi în diverse părţi ale lumii, mai ales în Europa, unde mulți catolici români au emigrat în ultimii ani. O comunitate care resimte și acum efectele persecuției suferite în timpul dictaturii comuniste și care știe să prețuiască mărturia de credință pe care au dat-o, în acea perioadă, episcopi, preoți, persoane consacrate și laici, unii chiar până la martiriu.

În cele trei zile ale călătoriei sale apostolice, Papa Francisc va fi la Bucureşti, pe 31 mai, unde se va întâlni cu autorităţile civile şi cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, iar seara va prezida Sfânta Liturghie în Catedrala romano-catolică Sfântul Iosif. Apoi, sâmbătă dimineaţă, pe 1 iunie, va celebra Sfânta Liturghie la Sanctuarul marian de la Şumuleu Ciuc, împreună cu catolicii români de etnie maghiară, iar după-amiază se va întâlni la Iaşi cu tinerii şi familiile. Duminică, 2 iunie, Sfântul Părinte va prezida la Blaj Sfânta Liturghie cu beatificarea a şapte episcopi greco-catolici, martiri ai regimului totalitar comunist. Sunt trei zile care vor rămâne cu siguranţă nu numai în amintirea, ci cu atât mai mult în inima tuturor.

În acest context, complex, variat şi deloc uşor, Papa Francisc ne invită «să mergem împreună», aşa cum exprimă motoul vizitei. O invitaţie care ne-a provocat imediat să reflectăm, să căutăm să descoperim ceea ce ne împiedică ori ne încetinește în a merge împreună ca Biserică, creștini, societate. A merge împreună necesită angajament, răbdare, înțelegere, dorință sinceră de a merge în întâmpinarea celuilalt, de a ieşi din egoismul personal ori colectiv şi de a intra în dinamica lui „noi”. Sunt sigur că Sfântul Părinte, prin prezența și cuvântul său, ne va încuraja să înaintăm cu zel reînnoit și cu bucurie pe drumul comuniunii și al mărturiei comune cu Cristos, Domnul nostru.

Vizita pe care Papa Francisc i-o va face Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române este în sintonie cu motoul vizitei: «Să mergem împreună». Sfântul Părinte doreşte, astfel, să-i îndemne pe creştini şi întregul popor român să se deschidă spre un adevărat dialog, rodnic şi să lucreze toţi uniţi pentru binele comun. În viața cotidiană, de fapt, relațiile dintre credincioșii catolici și cei ortodocși sunt foarte bune, senine. În Arhidieceza mea, de București, sunt multe familii mixte, cu un soț catolic și unul ortodox. Se trăiește și se lucrează în armonie. Însă ne îndurerează faptul că, la nivel eclezial, nu mai putem să ne rugăm împreună, nu-l mai putem chema împreună pe Dumnezeu „Tatăl nostru”.

România are circa 22 de milioane de locuitori, din care 86% sunt ortodocși și 6% catolici, de rit latin și bizantin. Aș spune că suntem o Biserică ce zboară cu două aripi: comunitatea romano-catolică (de rit latin), cu circa un milion de credincioși de diferite grupuri lingvistice (mai ales români, maghiari, germani), cu sediul mitropolitan la București; și comunitatea greco-catolică (de rit bizantin român), cu circa 200.000 de credincioși, cu sediul mitropolitan la Blaj, în Transilvania. Cele două Biserici sunt organizate fiecare în câte șase dieceze, iar episcopii sunt reuniți într-o singură Conferință Episcopală.

După ce a redobândit în 1990 libertatea de cult, Biserica s-a putut implica din nou în viaţa socială a României, prin diferite centre de asistenţă socială, şcoli, centre medicale, programe de sprijinire a persoanelor nevoiaşe, activităţi de promovare umană, iniţiative editoriale. Biserica Catolică a adus, de-a lungul istoriei, o contribuție importantă la dezvoltarea României, mai ales prin implicare în domeniul cultural, social și educațional. Și caută și astăzi să fie un factor important în societate.

Beatificarea celor şapte episcopi greco-catolici martiri, pe care Papa Francisc o va celebra la Blaj, este un semn nu doar pentru întreaga Biserică Catolică din România, ci şi pentru societate. Aşa cum spunea Episcopul greco-catolic de Bucureşti, Mihai Frăţilă, «jertfa lor a fost jertfa unei Românii demne care trebuie întotdeauna recunoscută». Iar exemplul lor de viaţă trăită cu demnitate şi verticalitate este valabil şi astăzi. Amintirea acestor martiri este deosebit de vie în noi toţi, iar mărturia lor clară ne sprijină pe drumul credinţei, ne încurajează să perseverăm şi să-i rămânem fideli lui Cristos. În plus, beatificarea lor ne pune în comuniune cu alți fericiți români, martiri ai credinței în timpul comunismului, și cu toți aceia care, în multe țări, au pătimit sub regimurile totalitate.

Celebrând personal ritul beatificării, Sfântul Părinte şterge cu mâna sa lacrimile Bisericii Greco-Catolice a României şi arată marea sa iubire paternă faţă de fiii săi de pe acest pământ românesc. Ridicându-i la cinstea altarelor, îi aşază, într-un fel, ca pe o candelă la fereastra omenirii, pentru ca exemplul lor de credinţă faţă de Cristos şi Biserică să-i lumineze şi să-i încurajeze pe toţi.

Îl aşteptăm pe Suveranul Pontif cu braţele deschise şi cu inimi pline de bucurie şi suntem foarte fericiţi să-l primim în ţara noastră. Papa Francisc se bucură de mare stimă în ţara noastră, şi nu numai din partea catolicilor, dar şi din partea multor ortodocşi. Iar primirea rezervată Sfântului Părinte de către autorităţile civile este o dovadă a simpatiei comune, generale faţă de succesorul lui Petru, şi o dovadă a dorinţei ferme a Statului de a continua bunele relații cu Sfântul Scaun, începute acum aproape 100 de ani.

În numele tuturor catolicilor din România și al tuturor românilor de bunăvoință îi spun încă de pe acum Papei Francisc: «Bine aţi venit, Sfinte Părinte, în România! Bine ați venit pe pământul nostru românesc, pământ ca oricare altul, dar pentru noi pământ sfânt».

Ioan Robu
Arhiepiscop mitropolit de București
Președintele Conferinței Episcopale Române

Show Buttons
Hide Buttons