ADVENTUL

Un timp,

un eveniment,

un început

ADVENT 2016

PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București:

În prima duminică din Advent – care în acest an se celebrează pe 27 noiembrie – Biserica începe un nou An liturgic, un nou drum de credinţă, pe parcursul căruia fiecare dintre noi este chemat să mediteze asupra principalelor mistere ale credinţei noastre şi asupra vieţii unor sfinţi care au mers cu fidelitate pe acest drum, aşteptând şi trăind momentele de întâlnire cu Domnul. Şi noi, în calitate de creştini, suntem chemaţi să aşteptăm zi de zi întâlnirea şi venirea lui Cristos în viaţa noastră. Este şi îndemnul din Evanghelia după Sfântul Matei: „Fiți și voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiți” (Mt 24,44). Cu aceste cuvinte ale Domnului se deschide, de altfel, acest timp de har.

Nu trebuie să uităm însă că Adventul este, înainte de toate, un eveniment: în Cristos, Dumnezeu s-a revelat pe sine și s-a manifestat ca om. Citește mai departe…

 

 Timpul Adventului

 

Istoric

Termenul advent vine din latinescul adventus, care înseamnă sosire, venire. În limbajul cultual păgân însemna venirea anuală a divinităţii, în templul său, pentru a-şi vizita credincioşii. Cronograful roman din anul 354 folosea formula Adventus Divi pentru a celebra aniversarea urcării pe tron a Împăratului Constantin. La autorii creştini din secolele III-IV, adventus este unul dintre termenii clasici folosiţi pentru a arăta venirea Fiului lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, întruparea sa.

Mărturiile cele mai vechi pe care le avem cu privire la existenţa unei perioade de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului provin din Spania şi Galia. Este vorba de o pregătire mai mult ascetică decât liturgică. Este vorba de o pregătire mai mult ascetică decât liturgică. La Conciliului din Zaragoza, din anul 380, se stabileşte ca de la 17 decembrie şi până la 6 ianuarie, sărbătoarea Epifaniei, creştinii să nu lipsească de la întâlnirile comunitare.

Numărul actual de patru săptămâni pentru perioada Adventului a fost stabilit în secolele VIII-IX.

 

Semnificație

În organizarea actuală a liturgiei romane, Adventul marchează începutul unui nou an liturgic. Începe cu Vesperele ultimei duminici din noiembrie şi se încheie cu primele Vespere de Crăciun.

Zilele de la început până la 17 decembrie sunt dedicate în special celei de a doua veniri a lui Cristos, iar cele dintre 17 şi 24 decembrie constituie o pregătire mai directă pentru sărbătoarea Naşterii Domnului.

„Timpul Adventului are o dublă natură: este o pregătire pentru solemnitatea Naşterii Domnului, în care se cinsteşte prima venire a Fiului lui Dumnezeu între oameni, şi totodată este timp în care, prin această comemorare, minţile sunt călăuzite spre aşteptarea celei de-a doua veniri a lui Cristos, la sfârşitul timpurilor. Astfel, timpul Adventului apare ca o perioadă de aşteptare plină de evlavie şi de bucurie” (NALCRG, 39; LR, 105).

 

Duminicile Adventului

Adventul este caracterizat de itinerarul duminicilor și de cel al zilelor săptămânii, ritmate de proclamarea cuvântului lui Dumnezeu.

Duminica I: Liturgia ne invită să luăm în consideraţie ultima venire a lui Isus Cristos. Domnul va veni pe neaşteptate ca judecător de pace, ca mântuitor, ca eliberator. Suntem îndemnaţi să trăim această aşteptare veghind şi rugându-ne.

Duminica a II-a: Domnul vine ca un judecător drept, cu putere şi strălucire. Ioan Botezătorul vesteşte omului de astăzi atitudinea care trebuie să stea la baza acestei aşteptări: convertirea, pregătirea. Este o invitaţie serioasă, presantă, care are în vedere schimbarea vieţii.

Duminica a III-a: Privirea noastră se mută de la ultima venire a lui Isus către venirea apropiată. Ioan Botezătorul se întreabă şi este întrebat despre Isus. Îl descoperă pe Isus ca lumină, ca acela care botează în Duhul Sfânt. Cel care parcurge itinerarul de credinţă propus de Ioan Botezătorul, descoperă atitudinea fundamentală specifică Adventului: bucuria, care este rodul Duhului Sfânt şi rodul apropierii venirii Domnului ca Mântuitor.

Duminica a IV-a: Totul se concentrează asupra naşterii Domnului şi asupra persoanei Sfintei Fecioarei Maria, cea care acceptă planul lui Dumnezeu. Prin vestirea făcută lui Iosif şi Mariei începe o nouă eră. În cele două mame care se îmbrăţişează, Maria şi Elisabeta, ne este înfăţişată întâlnirea dintre Vechiul şi Noul Testament. Realizarea profeţiilor este posibilă datorită virtuţilor Mariei: disponibilitate, umilinţă, ascultare.

 

 Coroana de Advent

 

Formă

Coroana de Advent este realizată în formă circulară, din ramuri sau conuri de brad.

În jurul coroanei se fixează patru lumânări (șase în ritul ambrozian), așezate la distanțe egale una de cealaltă. În fiecare duminică din Advent este aprinsă câte o lumânare (una pentru prima duminică, două pentru a doua etc).

De obicei lumânările sunt de culoare roșie. În unele versiuni sunt de culoare violet (specifică timpului liturgic penitențial), a treia – corespunzătoare „Duminicii bucuriei” – având culoarea roz. Unii adaugă o a cincea lumânare, în centru, care este aprinsă de Crăciun.

Origine

Coroana de Advent își are originile în riturile păgâne care se celebrau în Germania cu lumini, în luna decembrie.

Ca simbol creștin a fost o idee a pastorului protestant Johann Hinrich Wichern (1808-1881). Versiunea originală prevedea aprinderea a 24 de lumânări, câte una pentru fiecare zi de la începutul lunii decembrie până la Crăciun.

A devenit curând un simbol al Adventului în casele creștinilor europeni din cultura anglosaxonă, răspândindu-se îndeosebi printre protestanți și catolici. Ulterior a fost importată și în America.

Simbolism

Cele patru lumânări reprezintă cele patru duminici ale Adventului.

Aprinderea treptată a lumânărilor trimite la imaginea victoriei Luminii asupra întunericului, prin apropierea tot mai mult de venirea lui Mesia în lume.

Forma circulară a coroanei simbolizează unitatea și veșnicia. Ramurile de brad, mereu verzi, înseamnă speranța în viața veșnică.

Conform unor tradiţii, lumânările au o semnificaţie proprie: prima e simbolul speranţei, a doua e simbolul păcii, a treia este simbolul bucuriei, iar a patra simbolul iubirii.

Show Buttons
Hide Buttons